Vantul ma aduna din drumul tau si ma pune intr-o clepsidra care ma face de neuitat.Dar voi ramane doar o amintire in loc sa fiu o parte din tine ceva ce nu va putea fi scos de acolo niciodata.Nici cand vei iubi iar, nu ma vei uita, si vei stii ca am fost al tau.
Incep sa ma scurg dupa clipele petrecute altauri de tine : acele zile cand ploile ne certau ca incercam sa ne ascundem de ele, zilele cand soarele ne zambea cand ne vedea impreuna, zilele cand trandafirii veneau in mainile mele ca sa tii ofer.Acele vise cand sarutul tau era acoperisul meu fata de lume, cand stiam ca te voi saruta eram fericit, si era ceva unic pentru ca erai tu.
As vrea sa ploua sa stau si sa vorbesc cu picaturile despre clipele cand ne vegheau saruturile, despre privirile noastre senine cand ne vedeam.
Nimeni nu stie ce ascundeam noi in privirile alea inocente, ca de nor pe un cer senin, poate era de bine, poate nu.Cert este ca privirile ne mint uneori, ele sunt sincere doar cand saruti si ochii ii ai inchisi.
Acum nu am idei....si ascult muzica, o muzica pe care o stii, pe care o simti, pe care simturile noastre sunt relaxate si ne pot spune tot ceea ce trebuie.
Orice toba, chitara, voce dintr-o melodie ne da o stare unica, de libertate, de gandire, si de amintiri frumoase sau nu pe care ne place sa ni le amintim.Amintirile sunt un lucru sincer, ceva concret, dar din pacate nu le putem schimba.Doar daca o luam de la cap ceva se va schimba, doar in doi se va schimba ceva.
Marea ne cheama sa ne balacim in ea, sa stam cu ea si cu soarele la taclale.
Tot ce trebuie facut este sa fim doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu